BC157 – TABLOU LACRAMIOARE 21,5 CM

Dimensiuni TABLOU  cu  lăcrămioare 21,5cm/15cm.

Tabloul are dimensiune mare și vine cu agatatoare din turnare.

Gingasele lăcrămioare cu parfumul lor îmbietor, delicate, drăgălașe și deosebit de frumoase sunt simbolul reinnoirii, al purității și al sentimentelor curate. În jurul lăcrămioarei plutesc numeroase superstiții, mituri și legende .

O legenda creștină spune că lacrămioarele au izvorât din lacrimile vărsate de Fecioara Maria lângă crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. De la această legendă provine și denumirea populară a lacrămioarele de “lacrimile Fecioarei Maria”.

O altă legendă  spune că privighetorile nu încep să cânte până când parfumul lăcrămioarelor, înflorite în luna Mai, nu înmiresmează văzduhul.

Conform altei legende, Mărgăritarul s-ar fi îndragostit de încântătoarea Zână a Primăverii.Zâna i-a arătat lacrimioarei multă bunăvoință, iar mărgăritarul a înflorit de fericire și iubire. Însă zâna a pornit într-o călătorie în jurul lumii și a uitat total de floare. Atunci din străfundurile inimii lui s-au scurs lacrimi de dor.

O legendă slavonă veche ne povesteste că Volhova, fiica împăratului apelor, era îndragostită de neînfricatul Sadco. Într-o zi ea a văzut în strălucirea lunii doua siluete, în care l-a recunoscut pe Sadco, care o îmbratișa pe Liubava, o fată de pe pământ. Rănită în sentimentele ei, fata împăratului și-a întors privirea și a plecat din acel loc. Însă, din ochii ei albaștri, de o frumusețe fermecatoare, au început să curgă lacrimi curate și numai luna a văzut cum aceste lacrimi curate s-au transformat în flori gingașe, împodobite cu mărgăritare fermecate. De atunci, lăcrimioara este considerată simbolul dragostei curate și duioase.

O altă legendă spune că traiau odinioară, în mijlocul unui castel din basme, doi copii de rege: un baiat și o fată. La nastere, cei doi copii au primit de la zâna lor cea bună cele mai minunate daruri: frumusețe, înțelepciune, cumințenie. Cei doi copii au crescut împreuna și își petreceau majoritatea timpului împreună, jucându-se în grădinile pline de flori ale palatului. Din nefericire însa, când copiii au ajuns la vârsta de 10 ani, o boală nemiloasă a cuprins ținutul în care locuiau și întregul lor regat a fost cuprins de jale. Printre cei atinși de boală s-a numărat și fata regelui, care a murit. Băiatul regelui, care ținea foarte mult la sora lui, a început atunci să plângă și nu s-a mai putut opri. Atunci, lacrimile sale s-au transformat în niște flori albe, micuțe, care s-au așternut peste toate văile și grădinile unde se jucau până atunci cei doi prinți. Prințul a fugit de la castel și s-a ascuns de lume, pentru a nu fi văzut de ceilalți că își plânge sora. Florile născute din lacrimile sale au căpătat numele de lăcrimioare.